Proceedee ce pot fi abordate cu un aparat de sudura

Daca te-ai hotarat sa achizitionezi un aparat de sudura, cu siguranta stii ca exista mai multe moduri in care poti folosi un astfel de dispozitiv. Acestea se impart in doua mari categorii: sudarea prin presiune, care o include si pe cea in puncte, si sudarea prin topire, urmand ca procedeele cele mai cunoscute, care intra in cea de-a doua clasa, sa fie enumerate mai jos.

Sudarea manuala cu electrod invelit – aceasta poate fi intrebuintata la alipirea oricarui tip de material in conditii diverse, cu mentiunea ca aparatul si pozitia de sudura, respectiv tipul de electrod folosit sa fie alese corespunzator. Practic, poti recurge la acest procedeu atunci cand este vizata brazura structurilor de rezistenta, a operelor de arta, a navelor si chiar a jucariilor. Cat despre succesul de care se bucura la nivel mondial, trebuie spus ca acesta se datoreaza versatilitatii modului de sudare, simplitatii echipamentului si operarii. Totusi, exista si dezavantaje: viteza de sudare mica, timpi auxiliari mari, pierderi de material (ex. stropi).

MIG –MAG (metal inert gas-metal active gas) – se imparte, la randu-i, in doua mari categorii: sudarea in mediu de gaz inert si cea in mediu de gaz activ. Tehnica de baza este relativ simpla, deoarece caldura necesara sudurii este obtinuta prin intermediul arcului electric, produs intre materialul de adaos si cel de baza. Cu alte cuvinte, este usor de deprins, odata ce iti dai seama ca singura diferenta dintre MIG  si MAG consta in gazul folosit, care se alege in functie de materialele de sudat. De pilda, in cazul otelurilor, aglutinarea se face cu amestec (mag), urmarindu-se stabilizarea arcului electric, in timp ce aluminiul se sudeaza cu argon (mig). Acest procedeu se utilizeaza la constructii metalice, tinichigerie si esapamente auto etc., iar avantajul major consta in productivitatea ridicata si facilitatea mecanizarii. Dezavantajul este dat de necesitatea unei cantitati constante de gaz, putandu-se ivi probleme de transport si incarcare.

WIG (wolfarm inert gas) sau TIG (tungsten inert gas) – pentru ca procedura este una similara, nu pot fi diferentiate in functie de suprafata pe care o pot suda. Aceasta metoda presupune topirea celor doua componente ce urmeaza a fi sudate. Intr-un limbaj mai tehnic, am spune ca se utilizeaza un gaz de puritate ridicata, precum argonul, si un arc electric produs de aparatul de sudura. Aceasta tehnica se foloseste cu precadere in service-ul auto. Marele avantaj al acestui procedeu este dat de faptul ca poate fi utilizat la majoritatea materialelor sudabile (oteluri carbon, aluminiu, cupru etc.), in timp ce unul dintre minusuri este reprezentat de procesul lent.